Copiii de la Valea Plopului

Copiii de la Valea Plopului

revista-maria.com

Sufletul lor este aidoma oricărui suflet de copil…zâmbetele lor  adună adesea, în ele, toată candoarea de care orice copil este capabil, astfel că,  la o primă vedere, ei sunt la fel cu ceilalti copii… Dacă stai însă puțin mai mult în preajma lor, îti poți da cu ușurință seama că până de curând, mânuțele lor gingașe, nu au avut spre cine să se întindă …obrajii lor îmbujorați nu fuseseră niciodată mângâiați…lacrimile cine să le șteargă… iar “mama”, era pentru mulți dintre ei doar un personaj din povești sau poezii, o noțiune și nu o persoană,un  ideal ce parcă lor  le fusese  interzis, imediat după ce veniseră pe lume.

Îngeri abandonați pe Pământ, ființe fără apărare și fără dragoste, copii cu o soartă damnată încă dinaintea primului gângurit… aceștia erau copiii de la Valea Plopului până când Dumnezeu i-a ridicat în brațele lui printr-un om cu totul aparte; Părintele Tănase, un om cu suflet ales și cu nesfârșită credință care i-a luat sub oblăduriea lui și printr-o dăruită strădanie a început să ofere acestor copii nu numai haine și jucării ci și dragostea sa de părinte, căldura sufletească fără de care nimeni nu poate crește drept, sentimentul și siguranța unei mari familii și a unui cămin al lor.

Ajutorul lui Dumnezeu aici a fost imens căci în prezent, la Valea Plopului – sat aflat în apropierea localității Văleni de Munte – Părintele Tănase a reușit să ofere adăpost și îngrijire la  peste 200 de copii rezultați în urma renunțării la avort și lăsati spre îngrijire aici – în condiții de confidențialitate deplină – pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp, cu mari probleme sociale, aduși de mame pentru o perioadă determinată, copii abandonați în spitale, cu deficiențe, în curs de recuperare prin plasarea în mediu familial, copii ai străzii recuperați și în curs de reintegrare, tineri alungați din orfelinate după împlinirea vârstei de 18 ani, resocializați și implicați în activități lucrative, gravide sau mame alungate de familiile lor și ocrotite până la rezolvarea situației personale și copii rezultați din violuri.Pentru ei, pentru drepturile lor, pentru drepturile copilului nenăscut,poetul Ion Alexandru a pus bazele mișcarii Pro Vita iar Părintele Nicolae Tănase a înființat Asociația “Pro Vita”, ambele având ca scopuri primordiale lupta împotriva avorturilor și grija față de copiii cu care ”soarta” n-a fost foarte generoasă.

Complexul ridicat la Valea Plopului – exclusiv din donații oferite de oameni bogați nu doar material ci și spiritual, include aici o bibliotecă,o mică bisericuță,o brutărie,o tipografie,o sală pentru întâlniri și desigur,case de locuit pentru cei aflați aici – un mini-orășel ca dovadă  concretă și convingătoare  pentru profundele argumente ce susțin lupta împotriva “genocidului” ce are loc adesea în pântecele mamelor…

Creștinescul gest al Părintelui a găsit ecou și în rândul credincioșilor din sat, succesul Asociației “Pro Vita” devenind astfel și succesul misiunii pastorale a P Părintelui Tănase.

Localnicii – în mare parte oameni cu venituri modeste – au acceptat să-i primească în casele lor pe acești copii, să le ofere dragoste și îngrijire, convinși fiind că soluția de îndreptare a lucrurilor atunci când ai săvârșit un avort sau i-ai fost părtaș nu este numai  să botezi un copil ci să și crești unul, de ca și cum ar fi al tău, pentru că fără îndoială, împovărător și greu de iertat de către Domnul este păcatul ca pântecul unei mame, cu buna știință să devină mormânt pentru copilul cu care Dumnezeu a binecuvântat-o…

Neobosit luptător în slujba lui Dumnezeu, Părintele Tănase răspunde de câtva timp și nevoilor presante ale oamenilor din zonă astfel că a început să găzduiască aici și bătrâni singuri și neputincioși,aflați în mari dificultăți.

Asociaţia ajută şi copiii din sat şi din împrejurimi ale căror familii au greutăţi financiare, prin punerea la dispoziţie a unei mese calde în fiecare zi, prin organizarea de tabere gratuite, toate acestea cu ajutorul gospodarilor din sat sau al altor parohii din împrejurimi.

Văzând cât de multe lucruri frumoase și de real ajutor a izbutit Părintele Tănase aici,în modul cel mai firesc m-am întrebat de unde  ajutorul lor financiar…Răspunsul la întrebarea mea n-a fost cel pe care îl așteptam căci,din păcate,statul nu a ajutat deloc acest așezamânt al iubirii creștine de la Valea Plopului,veniturile regulate fiind asigurate din vânzarea de obiecte religioase  şi din donațiile  constante ale unor persoane care-şi oferă aici contribuţia, după posibilităţile pe care le au. Celelalte venituri sunt însă neregulate, provenind din ajutoare colectate de părintele Tănase şi de voluntarii care se străduiesc să popularizeze acest loc și să organizeze spectacole de binefacere.

Stând de vorbă cu unul dintre cei care,la fel ca mulți alti săteni,pune umărul și ajută aici necondiționat copiii și mamele să crească și să trăiască în siguranță, liniște și credință ,am aflat că eforturile și grijile asociației nu se opresc la partea materială, adică la hainuțe, mâncare și jucării ci se tinde deopotrivă, la o creștere spirituală dreaptă și aleasă…” Încercăm  să evităm discriminarea reală căreia îi cad victime copiii de la țară…Vin aici profesori voluntari care îi ajută la teme,de asemenea avem un medic  care vine și îi consultă periodic și ce este iarăși foarte important pentru noi dar mai ales pentru copii  este faptul că la mica Bisericuță pe care am construit-o aici, Părintele Mihai vine și face cateheză cu copiii, ține slujbe ,îi spovedește și îi împărtășește pe cei care vor ”, ne spunea dl. Ionuț Mavrichi, ginerele Părintelui Tănase, căci în afară de neobosit slujitor al Bisericii, Părintele este și tatăl a șase copii.

Aceasta ar fi, desigur, doar în mare, o descriere a  taberelor de copii de la Valea Plopului și Valea Screzii și a unui un om care și-a pus cu adevărat întreaga existență  în slujba lui Dumnezeu prin respectarea îndemnului creștin de ne iubi aproapele,așa cum ne iubim pe noi înșine. Vă invit la un popas aici, atunci când veti ajunge în judetul Prahova pentru a vedea cu ochii dumneavoastră minunile pe care dragostea față de cele mai nevinovate ființe le poate realiza,pentru a ține în mâinile dumneavostră fie și măcar preț de câteva secunde, o mânuță de copil ce la fel ca noi toți,are nevoie de dragoste și de alinare, pentru a înțelege poate mai bine faptul că Dumnezeu odată cu viața ne-a dat și capacitatea de a încerca sentimentul compasiunii față de nenorocirile și suferinţele altora, mai ales atunci când ele apasă împovărător peste umerii mici, fragili și nevinovați ai unor copii…

Claudia Anton

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>